Mariana Ţăranu – o floare printre istorici, un istoric printre flori

O blondă tânără, zâmbitoare, zglobie, sociabilă, nu-i lipseşte simţul umorului şi autoironia. Aşa am văzut-o pe Mariana Ţăranu prima dată, când mi-a fost prezentată de un amic comun.
Mariana este o floare de fată. O dumitriţă!
Dragălaşă, simplă, nepretenţioasă, rezistentă, încăpăţânată. Aşa cum sunt dumitriţele baştinei noastre.
În sufletul şi mintea acestei făpturi suave se ascunde, însă, un istoric studios şi harnic. Istoria este ocupaţia vieţii sale.

– Nu ţi-am urmărit activitatea de când ai lansat monografia „Moldova de la Est de Prut în timpul primei ocupaţii sovietice (1940-1941)”. Ce ai scris între timp?
– Prima mea monografie de istorie universală s-a intitulat „V. Lenin fără machiaj: teroarea intelectualităţii sovietice (1917-1922)”.

În 2010, însă, am scos de sub tipar prima monografie dedicată unui subiect de istorie naţională – „Moldova de la Est de Prut în timpul primei ocupaţii sovietice (1940-1941)”.

Lucrarea a fost publicată graţie prietenilor mei din România Laurenţiu Toma şi Dumitru Acu, preşedintele Asociaţiunii „Astra” . Vreau să le mulţumesc încă o dată pe această cale.

Între timp, am continuat cercetările asupra situaţiei românilor de la Est de Prut în timpul primei ocupaţii sovietice (1940-1941) în Arhiva Naţională a Republicii Moldova, unde am reuşit să găsesc mai multe documente ce redau situaţia critică în care s-au pomenit băştinaşii.

Am reuşit să realizez şi câteva interviuri cu puţinii supravieţuitori ai evenimentelor tragice. Toate acestea mi-au permis să completez cercetarea cu subiecte şi aspecte noi ale terorii comuniste: modalităţile de constrângere a românilor basarabeni să accepte conlucrarea cu NKVD-ul de la Moscova, impunerea legislaţiei sovietice pe teritoriile româneşti ocupate, corupţia funcţionarilor sovietici etc.

Materialele acumulate mi-au permis să realizez un studiu bazat pe documente de arhivă şi memorii, pe care l-am intitulat „Românii de la Est de Prut în timpul primei ocupaţii sovietice (1940-1941)”.

Deocamdată, însă, acest studiu monografic mai stă pe raft, iar eu sunt în căutarea unui sponsor care m-ar ajuta să public lucrarea.

Printre una şi alta, în tot acest răstimp am participat cu diverse comunicări la mai multe conferinţe ştiinţifice internaţionale.

– Să facem un apel chiar acum către toţi cei interesaţi de istoria naţională, dar şi cu posibilităţi materiale, care ar putea şi ar vrea să te susţină să publici studiul monografic “Românii de la Est de Prut în timpul primei ocupaţii sovietice (1940 – 1941)”. Unde te pot contacta?
– Adresele mele de poştă electronică sunt marianataranu@gmail.com şimarianataranu@yahoo.com. Mulţumesc vouă şi eventualilor sponsori.

– În domeniul istoriei te simţi în minoritate? Sau sunt destul de multe femei istorici?
– Interesantă întrebare. Chiar dacă situaţia din Republica Moldova cedează aproape la toate capitolele, totuşi cred că legislaţia, dar şi realităţile existente oferă şanse egale de afirmare ambelor sexe.
Dar depinde care sunt priorităţile femeilor şi ale bărbaţilor. Puşi în faţa dilemei, fiecare decide ce este mai convenabil şi util pentru sine.

Eu dau prioritate competenţei şi înţelepciunii colegilor istorici, iar genul mă interesează mai puţin.

Printre istorici, de altfel ca şi în alte domenii, sunt atâtea femei câte au curajul să se afirme ca profesionişti şi să intre într-o competiţie profesională.

– Te cunosc ca pe o fată plină de viaţă, de energie… Istoria nu te-a plictisit niciodată?
– Istoria este cea mai frumoasă şi una din cele mai dificile ştiinţe. Cred că istorie pot face doar cei curajoşi, iar dreptul de a scrie istorie îl au doar înţelepţii. Numai un istoric înţelept poate elucida veridic şi competent evenimentele istorice.

Mă întristează până la neîmpăcare scindarea istoricilor din Republica Moldova în două tabere. Nu pot înţelege cum poţi trăi printre moldoveni, dar scrie şi promova cu insistenţă o istorie antinaţională, prorusească mai mult, să fii victima ocupaţiei sovietice şi să justifici şi să glorifici ocupantul. Asta m-a plictisit şi imi provoacă dezgust.

– Este adevărat că istoria se repetă?
– Da, desigur. În lume totul se repetă sub alte forme şi în condiţii diferite. Tocmai de aceea cred că fiecare dintre noi suntem obligaţi să fim atenţi şi să analizăm tot ce se petrece în preajma noastră, să preluăm şi să adaptăm la situaţii concrete.
Eu sunt adepta continuităţii. Cred că de multe ori, din frica de a rămâne neobservaţi, renunţăm la continuitate şi, pentru a ne satisface propriul orgoliu, preferăm să începem totul de la zero. Nu este nevoie să reinventăm de fiecare dată bicicleta.

Istoria a demonstrat că au obţinut progrese doar acele popoare şi state care au recunoscut în timp util că istoria se repetă, au avut curaj să tragă concluzii corecte şi au făcut tot posibilul ca să asigure continuitatea lucrurilor.

– Dacă ar trebui să formezi un guvern în Republica Moldova, de unde ai pescui miniştri? Din ce domenii profesionale?
– …Sunt dezamăgită de clasa politică din Republica Moldova. După cum ştii, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională alegerea preşedintelui din decembrie 2011, deci totul va începe de la zero. Mai trist nici că se poate…

Dacă ar trebui să formez guvernul, aş pune la bază principiul competenţei profesionale. Aş anunţa un concurs pentru ocuparea funcţiilor de miniştri şi viceminiştri, unde aş da prioritate băştinaşilor cu studii şi experienţă de lucru în străinătate, aş promova oameni cu performanţe în domeniul lor de activitate, cunoscători de limbi moderne, aş stimula personalităţile care depăşesc clişeele de gândire locală, regională. În funcţii de conducere trebuie promovate persoane cu capacităţi de analiză la nivel global sau european. Niciodată nu am putut înţelege: cum poate fi numit ministru al economiei cineva care nu este un om de afaceri prosper, recunoscut de toţi?!

Miniştrii şi viceminiştrii precedenţi i-aş lăsa să muncească mai departe în cadrul ministerelor pe care le-au condus, însă în calitate de funcţionari. Pentru a asigura continuitatea activitatăţii acestor instituţii. Schimbul de experienţă cu specialiştii din ţări străine este foarte util.

– Ce pasiuni ai în afară de istorie?
– Pentru pasiuni îmi rămâne mai puţin timp decât aş fi vrut. Politica este una din pasiunile mele. Dar şi lectura, muzica de calitate, iar în ultimul timp încerc să acord o atenţie sporită discuţiilor cu cei apropiaţi, să le dedic mai mult timp. Asta mă pasionează.
Mi-ar plăcea să pot croşeta. Va trebui să învăţ, dar timpul nu-mi ajunge niciodată…

– Ştii să găteşti?
– Îmi place să mânânc. Îmi place mâncarea gustoasă. Nu sunt o bucătăreasă excepţională, dar calităţile culinare pe care le am îmi ajung să am grijă bine de mine şi de cei dragi.

– Îţi place să calci cămăşi bărbăteşti?
– Trebuie să recunosc că nu-mi place, dar le calc. Iar când sunt îmbrăcate cămăşile călcate de mine, îmi face mare plăcere. Aşa sunt răsplătită pentru efort.

– Îţi place să faci proiecte de viitor?
– Da, îmi place, pentru că aşa sunt mai disciplinată. Ştiu ce am de făcut şi nu pierd timpul.

Dar, din păcate, trăim într-un stat în care lucrurile sunt atât de incerte, încât toate proiectele mele sunt pe termen scurt. Am trecut de vârsta când credeam în viitorul roz al Republicii Moldova, a venit timpul să fiu realistă.

Interviu publicat de Elldor.Info, 16 anuarie 2012


Adauga un comentariu

*