A vrut să fie creator de modă şi a devenit Daniel Racovizza

 

Am vrut să fiu creator de modă şi am devenit Daniel Racovizza. Nu, nu este o zicere de-a lui Daniel Racovizza. L-am parafrazat pe Picasso, care într-o bună zi i-a spus mamei sale: „Am vrut să fiu pictor şi am devenit Picasso”.

Numele lui Daniel Racovizza l-am auzit înainte de a şti cine este şi ce face. Pe urmă am descoperit că este creator de modă. Daniel Racovizza este deja un brand, aşa se explică faptul că numele său ajunge la public înaintea informaţiei despre activitatea sa de designer vestimentar.

– Între Valentino şi Cătălin Botezatu, unde este Daniel Racovizza?
– Daniel Racovizza este Daniel Racovizza. Un creator de modă nu copie alţi creatori şi nu se inspiră de la ei.

– Dar peste 20 de ani?
– Peste 20 de ani – în magazinele din toate oraşele mari ale lumii!

– Ajutând femeia să fie cât mai frumoasă, eşti complicele ei. Practic, creiezi capcane pentru bărbaţi. Sunt acestea capcane şi pentru tine sau ştii să le ocoleşti?
– Eu percep moda ca pe o religie. Femeia este cea din urmă invenţie a lui Dumnezeu şi merită toată atenţia şi inima bărbatului. Eu nu fac decât să contribui la „capcanele dulci” ale amândurora… Se zice că „femeia este diploma lui Dumnezeu la examenul de estetică”.


– Dacă mâine pe Pământ aterizează nave cu extratereştri (extraterestre), ai un proiect de colecţie pentru ei?
– Dacă vor veni extratereştrii, atunci vor îmbrăca ce îmbracă şi oamenii. Moda este un ciclu continuu ce nu se va sfârşi niciodată şi are resurse pentru toţi.

– Ştiu că şi scrii. Ce ai reuşit să publici?
– Poezia o fac pentru suflet… Primul meu volum are titlul „Enigme în negru-alb”. Fiecare poezie e reprezentată grafic, ceva de genul „poezie pentru orbi, pictură-poezie pentru surzi”.

– Unde se găseşte volumul tău? Poate fi cumpărat?
– Deja s-a vândut tot.. Au fost 500 de exemplare şi-am rămas doar cu unul.

– Este momentul unei noi ediţii, dacă a avut acest succes!
– Marea pasiune a vieţii mele a fost şi este moda. Cu toate că am făcut şi sport de performanţă – am fost multiplu campion la sambo – , virusul modei, în sensul bun al cuvântului, l-am avut toată viaţa. Acum sunt în totalitate sclavul fidel al modei!

– Nu-ţi pare rău nici un pic că te-ai lăsat de sport în favoarea modei?
– Eu fac şi acum sport, doar că nu particip la competiţii.

– Ştii, te-aş vedea într-un spectacol îmbinând ambele pasiuni. La sfârşitul defileului, să apari pe scenă şi să coşi într-un timp record o rochie cu mănuşile pe mână. În sambo se folosesc mănuşile, adevărat?
– Se folosesc mănuşile, dar nu întotdeauna… Sambo are mai multe stiluri. Dar ar fi o idee super – în mănuşi, chimono şi cască…

– Ar fi un spectacol de nota 10!
– S-a întâmplat o dată ca nişte băieţi răi să ia bătaie de la mine pentru că au ofensat o domnişoară. Au crezut că sunt doar creator de modă… Atunci, tot a fost spectacol!

– Ţi-ai găsit sufletul geamăn?
– Sunt dependent doar de cafea şi marmeladă!

– Fetelor, este liber! Atacaţi!
– Îmi place dulcele…

– Şi fetele sunt dulci!
– Fetele sunt mai degrabă dulci-amărui… Îmi plac femeile, dar nu sunt un afemeiat!

– Cafeaua cum o prepari? O fierbi sau ai maşină de făcut cafea? Iese ca cea din barurile italieneşti?
– Cafeaua o pregătesc repede, bine şi la timp… O fac la gust exact ca cea din Italia.

– Perioada petrecută la Milano te-a ajutat mult în activitatea ta?
– Da, a fost foarte importantă experienţa de acolo. În Italia am învăţat cum se creează şi cum se promovează o colecţie de la început şi până la sfărşit. Acolo am înţeles chestia asta că moda pentru un designer trebuie să fie o religie. Moda se face cu pasiune, patimă, dragoste, inspiraţie, râvnă şi obsesie.

– Ce crezi despre problema anorexiei în lumea modei?
– Îmi plac femeile cu forme, nu-mi plac scândurile.

– Deci, mărimea 38 nu este în colecţiile tale?
– Ba da, nu discriminez pe nimeni…


– Ceea ce creezi poate fi şi achiziţionat după ce a defilat pe podium?
– Marele meu vis este un Fashion House la Chişinău. Sper să se realizeze în curând. În acest Fashion House va fi şi un showroom cu vânzare.

– Când te-ai gândit să pui în numele tău doi de „z”?
– Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Racoviţă era Racovizza… Bernardazzi, Negruzzi ş.a.

– Deci, ai revenit la origini.
– Da!

– Te las pe tine să faci încheierea…
– Cititorilor interviului vreau să le spun că nu este neapărat să se îmbrace scump ca să arate bine. Să-şi pună în prim-plan personalitatea lor, şi nu haina. Pentru că un om cu personalitate arată mult mai bine când este îmbrăcat cu bun-gust, fără să exagereze…

Interviu preluat de pe Elldor.Info

Olga Pârău


Adauga un comentariu

*